Draga Samira,
Tu ai 2, eu 30.
Acum ne cunoastem si zau ca-mi place... Sa te ascult(caci doamne cat
vorbesti!:))), sa te pup, sa te miros, sa te cert, sa te impac, sa ma strigi,
sa te ascunzi, sa sa sa... Ne-ai invatat multe de cand ai venit si completezi
perfect lumea noastra.
Nu mi-am propus ca in aceste "scrisori
deschise" sa-ti trimit ganduri siropoase, sa-ti spun zilnic ca esti
minunata, centrul Universului samd ; esti copilul nostru si asta spune
tot. Acasa te pupacim si ne declaram in toate felurile. Oricum nu-ti
place prea tare, caci aud des : »nu te lasa mama in pace deloc ! »
Deocamdata vorbesti despre tine la persoana a doua si a treia.
Ei bine, imi propun
sa-ti scriu des, caci nu stiu timpul cum imi perpeleste mintea J(de cand am
ramas insarcinata uit des lucruri, dar sunt linistita, caci cica n-as fi
singura). Deci… sa curga de acum ganduri pentru Samira…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu