Stiu ca-ti place marea...

     Sunt fericita cand te vad razand. Te bucura marea, nisipul, pescarusii, magazinele pline cu jucarii. Am ajuns din nou la mare, iar incantarea ta e maxima. N-ai nicio problema sa te trezesti la 6:00, caci nah, mergem la briza, dormi pe unde apuci, ai nisip pe cap, in gura, in slip, iti plac valurile si ai manca la orice masa, pizza cu masline.

     N-am niciun dubiu, dintre toate locurile in care am mers, la mare iti place cel mai mult. Atat de mult ca am avut curajul sa te lasam in prima ta vacanta fara noi... Dupa 4 zile de stat la mare, noi ne-am intors acasa, iar tu ai ramas bine merci, turist in Mamaia. Cu bunicii desigur. Sunt atat de grijulii, mai mult decat e nevoie, de multe ori, dar asta ne-a dat siguranta ca totul o sa fie bine. Nu inseamna ca n-a fost greu: pe drumul spre casa vreo jumatate de ora n-am comunicat unul cu altul, fiecare era prins in gandurile lui, aceleasi de altfel. Ne-am imbarbatat reciproc si ne-am revenit. Pe moment, caci, vrand nevrand reaparea starea de stres, de dor si numaram zilele, iar in ultima zi, orele pana la intoarcere.  Ii sunam des, de 3-4 ori pe zi si la fiecare apel, vocal sau video, tu erai fericita. Iti placea sa vorbesti cu noi, dar nu plangeai dupa noi. Iar asta ne linistea. Recunosc, pe de alta parte, ca in zilele acelea am reusit sa fac prin casa tot ce amanasem de luni bune:)))
        Cu convingerea ca si in urmatoarele tale plecari voi fi la fel de stresata, iti multumesc ca tu ai fost curajoasa si te-ai distrat pe bune la sute de km distanta.